#122 - De ce sunt atât de înțelept

Unul dintre cele mai cunoscute citate din epoca modernă îi aparține scriitorului Charles Bukowski, care afirmă că ”oamenii inteligenți sunt plini de dubii, în timp ce proștii sunt plini de încredere”. Dacă această afirmație își găsește de cele mai multe ori dubla acoperire în realitate, se întâmplă, uneori, și ca persoanele inteligente să manifeste o încredere exacerbată sau chiar aroganță, în raport cu ceilalți, prin supra-aprecierea propriilor calități. În definitiv, nimeni nu este cel mai bun într-un anume domeniu, dincolo de medalii sau trofee, și chiar și această recunoaștere formală este doar vremelnică și adesea condiționată și de factori externi precum hazardul. Alteori, destul de rar însă, se întâmplă ca un individ inteligent să camufleze auto-ironia sub masca aroganței și încrederii de sine.

Dând peste citatul lui Bukowski, m-am dus cu gândul la Nietzsche, a cărui carte Ecce Homo, cuprinde capitole denumite îndrăzneț: ”de ce sunt atât de înțelept”, ”de ce sunt atât de inteligent” sau ”de ce scriu cărți atât de bune”. Cu toate acestea, titlurile acestor capitole sunt considerate a fi auto-ironice, Ecce Homo, ultima carte scrisă de Nietzsche, prezentând perspectiva filosofului german asupra dificultății de a fi om.

Astăzi (integral după paywall) îți prezint extrase din capitolul ”de ce sunt atât de înțelept”. Dacă apreciezi activitatea Espresso Filosofic și textele de după paywall, alege să ne susții prin trecerea la un abonament plătit, echivalentul lunar al unei cafele în centrul Bucureștiului.

P.S. Cu scuze pentru întârzierea din această săptămână, de săptămâna viitoare revenim la transmiterea în cursul zilei de marți a newsletter-ului.