Martie - luna filosofiei feminine
În luna martie am organizat, în premieră, Turneul Filosofior în varianta exclusiv feminină, pentru a prețui rolul femeilor și în privința domeniului ignorat al filosofiei. Câștigătoare a fost, probabil nesurprinzător, una dintre cele mai cunoscute figuri feminine ale filosofiei - Simone de Beauvoir.
În rest, am profitat de izolarea socială pentru a continua să descoperim gândirea din spatele unor noi filosofi. Pentru că izolarea va mai continua, probabil, o perioadă relativ însemnată, îți doresc să poți include și filosofia printre activitățile cu care te delectezi. Stay home, stay safe, keep your mind active!
Croce și primatul esteticului în viața omului
Benedetto Croce (1886-1952) a fost istoric și probabil cel mai reprezentativ filosof italian din prima jumătate a secolului al XX-lea. Croce a rămas orfan de mic, în urma unui cutremur care l-a lăsat fără părinți, dar și cu puternice handicapuri fizice, care i-au transformat viața din tinerețe într-un coșmar. Deziluzionat de studiul universitar, în domeniul teologic, Croce devine ateu și un adevărat campion al studiului individual.
Croce a ajuns om politic și chiar ministru al educației, în pofida faptului că nu era interesat prea mult de politica activă. Pasiunea pentru filosofie i-a fost inspirată de citirea unor lucrări aparținând lui...citește mai mult
Santayana și ambivalența față de religie
George Santayana (1863-1952), al cărui nume original a fost Jorge Augustin Nicolas Ruiz de Santayana, a fost un filosof și umanist spaniolo-american. Santayana a fost măcinat de mic de sentimentul dezrădăcinării, nefiind atașat de originea sa spaniolă. Acesta avea să părăsească țara natală, alături de mama sa, și să se mute în Statele Unite ale Americii, unde a absolvit renumita universitate Harvard.
Studiind filosofia, Santayana a obținut titlul de doctor după o colaborare cu exponentul pragmatismului, William James. În perioada primului război mondial, Santayana a locuit în Marea Britanie, pentru a se muta ulterior în...citește mai mult
Bergson și ecourile impulsului vital
Henri Bergson (1859-1941) a fost un filosof francez cu origini evreiești, poloneze și britanice, care a fost format, însă, la Paris. Bergson este cunoscut pentru filosofia sa de proces, care refuza valorile statice, în detrimentul mișcării și evoluției. Bergson avea să obțină și Premiul Nobel pentru Literatură, în 1927.
Bergson a studiat pentru a deveni profesor, meserie pe care avea să o îmbrățișeze după terminarea studiilor, ajungând să predea la Colegiul Francez, cea mai prestigioasă unitate de învățământ din Franța. Una dintre preocupările sale cele mai importante, din punct de vedere filosofic, a fost studierea relației dintre minte și trup, cercetările sale...citește mai mult
Siddhartha sau renunțarea la fericire – o lecție de Herman Hesse
„Și astfel, toți îl iubeau pe Siddhartha. Pentru toți era izvor de bucurie, pentru toți era izvor de plăcere. Dar el, Siddhartha, nu își era lui însuși bucurie, nu își era lui însuși plăcere. (…) Iubit de toți, el, bucuria tuturor, nu purta în inimă nicio bucurie”; prin această descriere ușor antinomică ni-l prezintă Herman Hesse pe eroul romanului său omonim, Siddhartha, fiu de brahman, care are de toate, dar nimic nu-l face să se simtă „fericit mereu”.
Pornit într-o călătorie spirituală, căutările sale se dovedesc a fi zbuciumate și zadarnice: liniște sufletească nu-i aduce nici traiul printre samanii pustnici (lângă care așa și nu ajunge la starea de...citește mai mult