#60 - Puțin despre viitor și puțin mai mult despre glorificarea trecutului
Cu mai puțin de 100 de zile până la alegerile europarlamentare, una dintre provocările cele mai vizibile pentru democrația europeană este spectrul extremismului, mai ales cel al extremei drepte. Cauzele pentru această tendință în creștere pot fi multiple, însă și mai îngrijorător este faptul că anumite partide de dreapta se îndreaptă, cel puțin ca discurs, către extreme, în încercarea de a își menține electoratul. Iar acesta este un fenomen vizibil în întreaga lume democratică, aspect prezentat în weekend și la BBC World Radio, în raport cu peisajul politic din Marea Britanie.
Provocările actuale sunt multiple și, din multe puncte de vedere, acestea pot fi văzute ca aflându-se la cote nemaiîntâlnite. Presiunea migrației rămâne acută, creșterea economică este dificilă pentru multe state membre, iar tranziția energetică generează provocări și alegeri colective dificile. Nu mai adăugăm aici situația generată de invazia Rusiei din Ucraina., cu ramificațiile sale complexe pentru majoritatea statelor europene.
Conform statisticilor, doar unul din trei români alege să redirecționeze 3,5% din valoarea impozitului pe venit către o organizație non-guvernamentală, sumă care oricum se duce altfel către bugetul de stat. Această sumă, indiferent de valoarea sa, este importantă pentru susținerea activității acelor entități care nu vizează profitul, dar care au nevoie de finanțare pentru a își acoperi cheltuielile operaționale.
Alege să redirecționezi, în mod gratuit, 3,5% din valoarea impozitului pe venit datorat în 2023 către Asociația Espresso Filosofic și susține continuarea acestui newsletter. Îți mulțumesc pentru completarea formularului de aici.
Cu toate acestea, trebuie să încercăm să ne ferim de glorificarea (gratuită) a trecutului, care părea idilic. Nostalgia este un sentiment des întâlnit în percepția oamenilor, care privesc cu regret la perioade trecute, chiar dacă, din multe puncte de vedere, acele perioade erau mai dificile și mai pline de vicisitudini. Oamenii însă erau mai tineri, și, pe cale de consecință, mai optimiști, mai idealiști, iar problemele pe care le înfruntau la acel moment păreau surmontabile. Din acest motiv, spre exemplu, se poate explica de ce multe persoane în vârstă din România regretă perioada comunistă, deși, ca nivel de trai, situația din prezent este net superioară celei din trecut. Despre nostalgie, în video-ul de mai jos:
Dacă ne raportăm la peisajul politic european, poate provocările nu erau atât de complexe în urmă cu 40 de ani, când clubul european era mai restrâns, iar dilemele politicii externe mai puțin apăsătoare. Aceasta nu înseamnă însă că problemele nu existau. După paywall avem un articol din anii 1980 referitor la spectrul neo-fascismului în Europa, la câteva decenii după încheierea celui de-al doilea război mondial. Astfel putem observa cum amenținarea extremei drepte nu este un fenomen nou, ci doar o transformare a unei situații anterioare.
Fascist belief and action did not die with Hitler and Mussolini in World War II. Movements that boast their allegiance to fascism and advertise their cause by such means as street violence, racial attacks, terrorism, and the propaganda of racial hatred exist over 20 countries. They range from the few neofascist mass parties, such as the Italian Social Movement (msi) and the French National Front, to tiny paramilitary, youth, and terrorist groups. Moreover, although fascism originated in Europe, it is found as far afield as Central and South America, South Africa, and Australia. How New Is "Neo"? It is not difficult to summarize the crude tenets of fascist ideology: belief in the supremacy of the chosen national group; total subordination of the individual to an absolute state under an absolute leader; suppression of all autono-mous secondary institutions; rejection of the values and institutions of parliamentary democracy; total opposition to internationalism and belief in a foreign policy of expansionist war and conquest. The explicit and defiant commitment of neofascist groups to these ideas is sufficient evidence that they consciously identify with the fascist past. There are other, tangible links. The leader of the Italian Social Movement, Giorgio Almirante, was an under-secretary in Mussolini's Social Republic and, before that, editor of the militant fascist journal Difesa del-la Razza ("Defense of the Race"). Leon Degrelle, a Belgian fascist who founded the Rexist Party and collaborated with the Germans in World War II, organized support for fascist movements in postwar Europe from his sanctuary in Franco Spain. Sir Oswald Mosley tried to stage a comeback in Britain with his Union Movement in the 1950s and influenced a new generation of fascists. Many of the founders and leaders of neo-Nazi organizations in West Germany are former minor Nazi functionaries. Some of the old Nazis who fled to Spain and Latin America built up links with the new fascist groups.
Keep reading with a 7-day free trial
Subscribe to Espresso’s Substack to keep reading this post and get 7 days of free access to the full post archives.