# 79 - Dilemele libertății de exprimare

Una dintre caracteristicile societăților democratice este libertatea de exprimare. Sau, oricum, gradul mult mai ridicat de libertate de exprimare de care cetățenii pot beneficia, în raport cu cei din statele dictatoriale. Cu toate acestea, libertatea de exprimare nu este mereu absolută.

În video-ul de mai jos avem o reprezentare a libertății de exprimare în SUA, sub protecția First Amendment.

În unele state democratice, promovarea unor ideologii precum nazismul sau negarea unor evenimente istorice tragice, precum Holocaustul, reprezintă o infracțiune care se poate pedepsi inclusiv cu închisoarea. Putem afirma atunci că ne raportăm la o adevărată libertate de exprimare?

Filosofia nu a ajuns neapărat la un numitor comun în această privință. Karl Popper, unul dintre cei mai cunoscuți filosofi ai secolului precedent considera că este imporatant ca toleranța și libertatea de exprimare să se întindă până acolo unde întâlnește intoleranță și refuz de dezbatere a ideilor și principiilor, pentru că răul poate ajunge să învingă și să alunge binele. Astfel, într-o Europă care păstra vie traumatica amintire a evenimentelor din cel de-al doilea război mondial, interzicerea unor viziuni politice și idei de supremație rasială reprezenta o modalitate de a contribui la alungarea acestora din mentalul colectiv.

Cu toate acestea, deși mecanismele sistemice au prevenit apariția unor orori similare, cel puțin în lumea occidentală, viziunile nu au dispărut și, poate, în anumite instanțe, lipsa dezbaterilor pe subiect contribuie tocmai la apariția unor efecte contrare celor dorite: propagarea ideilor politice extremiste și de discriminare rasială.

În epoca internetului, în care propagarea ideilor se realizează mai rapid ca oricând, este libertatea de exprimare sacră sau aceasta ar trebui să aibă anumite limite? Probabil că nici filosofii sau oameni politici nu o știu, la modul absolut. Dar asta nu înseamnă că nu putem să ne gândim la asta și să ne formăm propria opinie.

Astăzi, după paywall, avem un text scris de Peter Singer, descendent al unei familii evreiești din Austria celui de-al doilea război mondial, care condamnă legile care pedepsesc cu închisoarea libertatea absolută de exprimare pe care unii oameni o folososesc. Nu uita că poți debloca un text de după paywall în mod gratuit, însă dacă apreciezi activitatea Espresso Filosofic, ți-aș fi recunoscător pentru trecerea la un abonament plătit, echivalentul lunar al unei cafele în centrul vechi al Bucureștiului.

---

The timing of Austria's conviction and imprisonment of David Irving for denying the Holocaust could not have been worse. Coming after the deaths of at least 30 people in Syria, Lebanon, Afghanistan, Libya, Nigeria, and other Islamic countries during protests against cartoons ridiculing Muhammad, the Irving verdict makes a mockery of the claim that in democratic countries, freedom of expression is a basic right. We cannot consistently hold that cartoonists have a right to mock religious figures but that to deny the existence of the Holocaust is a crime. I believe that we should stand behind freedom of speech. And that means that David Irving should not have been imprisoned. Before you accuse me of failing to understand the sensitivities of victims of the Holocaust, or the nature of Austrian anti-Semitism, I should say that I am the son of Austrian Jews. My parents escaped Austria in time, but my grandparents did not. The Nazi regime sent my father's parents to the Lodz ghetto, in Poland, and murdered them with carbon monoxide piped into the back of trucks at the extermination site at Chelmno.